Presa, sexul şi înmormîntările

Să se facă vreo zece ani de la întîmplarea asta. La şedinţa zilnică a ştirilor din redacţia lui 7ABC, primul post ca audienţă de pe piaţa din Washington, DC, se discuta intens, dar nu foarte polemic, situaţiunea. Se discuta, carevasăzică, în ce fel să se transmită ştirea despre moartea unui congresman, distins lucrător în Capitol Hill, mort pe la vreo 60 de ani într-un accident de circulaţie. Soţia mea, aflată în practică la numita televiziune, mi-a povestit, de-a fir a păr, întreaga şedinţă. Motivul palidei polemici redacţionale era secretara numitului senator, decedată şi dînsa în acelaşi nefericit accident rutier, de-a dreapta şefului. Cam toată capitala federală ştia că tînăra îi era mai mult decît secretară şi că accidentul survenise pe drum, între cuibuşorul de nebunii şi birou.

Stimate cititorule român, brav consumator de media autohtonă, dumneata cum ai fi tratat ştirea? Ai fi amintit despre relaţia adulterină? Notă suplimentară: senatorul era căsătorit şi avea şi trei copii, studenţi în îndepărtata Californie natală. Eh, ce spuneţi? Aţi fi pomenit în articol sau ştire respectivul amănunt? Iată cum au procedat colegii americani. Nu şi-au pus nici o clipă problema eticii jurnalistice. Lor, speţa le era clară. Nu vor menţiona prezenţa tinerei în maşină. Nu folosea nimănui dacă aminteau relaţia de amantlîc. Nu ar fi adus familiei decît o amărăciune suplimentară. Acest amănunt picant nu ar fi folosit la nimic publicului. Electoratul nu avea la ce să utilizeze detaliul, deoarece sărmanul senator era, evident, la ultimul mandat şi nici că mai avea cum să candideze pentru alt ciclu electoral. Singurul timid contraargument a fost legat de eventuala construcţie a ştirii de către celelalte posturi. „Dacă vor scrie ceilalţi, noi vom părea mai slab informaţi.“ Redactorul-şef a decis să rişte. Nici un ziarist n-a protestat. A rămas clar. Nu vor spune nimic despre secretară. La ora programelor principale de ştiri, toţi au urmărit concurenţa. Surpriza nu le-a fost prea mare: nici un post din cele cinci (principale) nu a difuzat vreun amănunt legat de amanta prezentă în maşina senatorului.

În ultimii ani, am tot organizat felurite training-uri pentru colegi de breaslă. La Bucureşti şi prin oraşe de provincie. Pentru jurnalişti experimentaţi sau pentru studenţi. Specializaţi în politica externă sau în domenii de nişă (social, economic etc.). Tema suna aşa: „Un senator căsătorit, cu trei copii, moare într-un accident auto, pe DN1. Din maşina strivită este scos şi trupul zdrobit al secretarei. Pe culoarele Parlamentului se zvoneşte de ani de zile că între ei era o relaţie amoroasă. Redactaţi vă rog o ştire şi recomandaţi o linie editorială de dezvoltare a poveştii“. Să vă mai spun care a fost rezultatul? Cu două excepţii (ambele dintr-un grup de la Chişinău), ab-so-lut toţi cursanţii insistau frenetic pe legătura amoroasă. În marea majoritate a cazurilor, linia editorială pentru eventualele dezbateri ulterioare era pe ideea: „Moralitatea Dubioasă a Politicianului Român“ sau „Sex şi Politică în Parlamentul României“ (majusculele sînt contribuţia mea).


Imediat ce le povesteam cum au reacţionat colegii americani (jurnalişti care au absolvit şcoli de presă cu renume, care muncesc într-una dintre cele mai concurenţiale pieţe media din lume), mă priveau trăsniţi. „Cum, au ratat ştirea?“, mă întrebau. „Incredibil, ce papagali, cu asta se începea!“ Seara, înainte sau după cină, la un binevenit păhărel de relaxare, discuţiunea se relansa: „Cum mama naibii au putut să rateze aşa pleaşcă de ştire? O săptămînă trăiam din ea“.

Nu pot să uit şedinţa de redacţie de prin 2001, de la 7ABC din Washington, deoarece văd, în România, inadmisibil de des, transmisii în direct de la buza gropii, cu gros-plan pe văduvă sau pe copiii proaspăt orfani, avînd ca ilustraţie scena coborîrii sicriului în pămînt. Refuz să mă cred expirat sau inadecvat. În materia asta nu am dubii, nu „mă trec dileme“. Ceea ce fac colegii mei de breaslă nu este provocat de goana după audienţă, ci este, pur şi simplu, o dovadă a faptului că domniile lor nu îşi ştiu rostul pe lume. Ei nu ştiu ce este presa şi la ce se utilizează.

Articol de:

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.