Va provoc la un exercitiu de imaginatie. De la Epicur, Seneca, Aristotel sau cine mai vreti voi, coroborand gandirile lor profunde, fericirea insemna starea pe care o ai nu atunci cand primesti lucruri, bani, putere, ci starea la care ajungi renuntand la anumite parti. Cu alte cuvinte, ajungi sa fii fericit cand dai si nu atunci cand primesti bani, o masina frumoasa, o sotie buna. Profesorul al-Ghazali a renuntat la tot si a plecat in Damasc. Trecand peste toate si analizand astfel fericirea spre care tindem cu totii, cum ar arata "multumesc" intr-o viata in care inveti sa dai in loc sa primesti? Oare ne putem detasa de troc, de mercantilism, de foloase?
Sunt indivizi care vad Cercul lui Sorescu, gonind prin sat, de la deal la vale, precum aureola unui sfant. Cercul parca nici nu mai atinge tarana. Un bade sta de vorba cu un altul, acela dezinteresat. Primul ii spune "uite cercul!". Al doilea, la fel de dezinteresat, isi scoate negrul de sub unghii "unde ma?". Unii vad lucrurile mici, altii nu vor sa le vada. Primii stiu cu siguranta sa spuna "multumesc", si asta destul de profund.
Am descoperit iata ca poti multumi pentru ceea ce ai, pentru ce primesti, pentru ceea ce ti-a dat sa vezi. Sunt multumiri incarcate diferit, dar e important sa le recunoastem pe toate si sa ne exteriorizam, ori de cate ori vem ocazia cand suntem doar noi cu noi sau in fata celorlalti.
Sunt lucruri atat de marunte, dar lucruri care conteaza cu adevarat. Multumeste-le celor din jur, oameni sau orice minunatie din natura asta, numai pentru ca ti-au dat sansa de a le multumi.
MULTUMESC! Ca existati, ca exist, ca inca se mai poate schimba ceva!
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu